Cum apar copiii excepționali pe lume?

Un articol scris pentru evidențierea unei naturale și intrinseci legături între grija părintească și performanță. O pledoarie pentru familia ca leagăn al unei dezvoltări plenare. Deși noile metode par mai sofisticate și mai promițătoare în ceea ce privește finalitatea, adevărul este că atmosfera familiei nu poate fi substituită de nicio instituție, fie ea cât o fi de evoluată.

Laura Bretan

Cum apar copiii excepționali pe lume? Dar profesioniștii? Care e secretul oamenilor de ispravă? Cum ajungem să ne bucurăm de strălucirea artistică sau intelectuală a „tinerelor genii”? Răspunsul e simplu: prin mentoratul oferit de familie și dascăli.

Malcolm Gladwell a observat că precocitatea vine din elanul existențial al auto-depășirii. Nu e suficientă stăpânirea timpurie a unor tehnici și îndemânări. Nereușitele în viață se nasc dintr-un exces de teamă, frustrare, panică sau nesiguranță. Psihologii au observat existența unui „avantaj cumulativ” în rândul copiilor sprijiniți afectiv de o mamă grijulie și de un tată responsabil.

Da, statisticile spun că elevii cu note mari provin, în majoritatea covârșitoare a cazurilor, dintr-un cămin care valorizează studiul și lectura, adică dintr-o casă plină cu cărți. Niciodată, însă, nu e suficientă predarea unor concepte abstracte din fizică, matematică sau gramatică. Mentoratul emoțional este, la rândul său, crucial. Aici intervine rolul complementar al bunicilor îngăduitori și al părinților exigenți.

E cazul tinerei soprane Laura Bretan, care a primit de la patru ani susținerea familiei, pentru a ajunge la 13 ani finalistă în faimosul concurs „America’s Got Talent.” Secretul succesului ei? Perseverența. Practica intensă. Repetițiile. Etica muncii. Integritatea. „Celui ce are i se va da, și va avea de prisos; dar de la cel ce n-are se va lua și ce are” (Matei 25, 29). Familiile care investesc timp, bani, inteligență și afectivitatea în formarea sufletească a copiilor vor fi răsplătite cu copii împliniți profesional. Evident, nu totul în viață este calcul sau programare.

Nu există garanții absolute pentru succesul unui tânăr crescut într-o familie cumsecade: îngerii neputinței, ispita dezordinii, duhul rebeliunii și demonii deznădejdii pot răsturna multe planuri.

Totuși, investiția părinților e adesea răsplătită. Lectura hrănește circuitele neurologice. Caroline Leaf a dezvoltat conceptul de neuroplasticitate și a demonstrat științific de ce creierul se dezvoltă mai mult printr-un negoț activ cu biblioteca. Inteligența lingvistică trebuie exersată zilnic. Cum? Prin metode cunoscute de maeștrii antici, medievali sau renascentiști.

Rumegarea Scripturii a fost o veche practică îmbrățișată de călugării benedictini. Augustin de Hippona vorbește despre murmurul încet al dascălului său, Ambrozie din Milan, în actul lecturii. Tradiția evreiască pune, de asemenea, mare preț pe alfabetizarea grabnică a copiilor pregătiți pentru studiul Torei. Puterea Numelui și magia cuvintelor sacre sunt, de asemenea, noțiuni familiare pentru geniile religioase ale lumii pre-moderne.

În vremurile noastre, studiul aprofundat făcut în mediul privat sub coordonarea unui dascăl (așadar, mersul la meditații) răspunde aceleiași nevoi de-a ridica nivelul de angajament și motivație al învățăcelului.

În toate acestea, familia joacă un rol determinant. Dreapta crede-n comunitățile organice și-n ordinea spontană constituită fără intervenția Statului. Să nu uităm că niște birocrați plictisiți de la Ministerul Educației (aflați sub presiunea unor activiști ideologici neomarxiști) s-au gândit să supună milioane de părinți din România unui proces lent, dar sigur, de re-educare.

Fără instructaj făcut de la centru, pe banii contribuabilului, mama n-ar fi, chipurile, o ființă emancipată și nici tatăl un părinte luminat…

Dacă vrem să vedem cu adevărat o #RomâniaDeșteaptă, atunci vom respecta efortul părinților care înțeleg, primii, nevoia de dezvoltare armonioasă a copiilor lor.

Nu activiștii sau birocrații, ci părinții și buncii sunt cei care se îngrijesc de viitorul unei națiuni și duc povara grea a responsabilității. Ei sunt cei care merită respectul nostru, al tuturor.

Mihail Neamțu